Mesajul de salut al cardinalului Tettamanzi către Patriarhul Teoctist
15 septembrie 2003
Prea Fericite,
Astăzi, după unsprezece luni de la prima noastră întâlnire în Italia, am marea onoare de a fi oaspetele Vostru. Am primit cu multă bucurie invitaţia Voastră personală de a veni în vizită la Sfânta Biserică ortodoxă din România. Socotesc aceste zile ce le voi petrece pe pământul poporului român ca un har neaşteptat al Domnului şi ca un dar generos datorit bunăvoinţei Voastre mult iubite Prea fericite.
Într-adevăr după scurta noastră întâlnire, trebuie să mărturisesc oarecum neaşteptată, cu ocazia prezenţei Voastre de scurtă durată la Milano, la invitaţia Comunităţii române, aţi binevoit a mă invita în mod oficial , ca oaspete al patriarhiei. Mulţumiri Domnului şi mulţumiri Prea Fericirii Voastre. Primul cuvânt pe care-l am pe buze şi pe care îl port în inimă este cuvîntul de mulţumire.
1. Vreau să adresez salutul meu cordial şi frăţesc Preafericirii Voastre, Excelenţelor şi Personalităţilor care reprezintă aici Biserica Ortodoxă din România. Vreau să spun că vin aici la Voi ca Păstor al bisericii Ambroziene , moştenitoare a unei bogate tradiţii spirituale, care de pe timpul Sfântului Ambrogio şi Sfântului Carlo şi până în zilele noastre a avut ilustre figuri de martori ai milei Domnului şi de păstori înţelepţi şi sfinţi. Printre aceştia aş vrea să-l amintesc pe Episcopul Giovanni Battista Montini ,care după nouă ani de episcopat luminat şi rodnic la Milano a fost ales Papă cu numele de Paolo 6. Plecat în pelerinaj la Ierusalim se întâlni cu Athenagora Patriarhul Ecumenic de la Constantinopol. Îmbrăţişarea lor istorică de neuitat a pus capăt excomunicării reciproce a creştinilor din Orient cu creştinii din Occident. De curând am sărbătorit a 40-a aniversare a alegerii Arhiepiscopului de Milano de atunci a cardinalului Montini la Tribuna Sfinţilor Petru şi Paul şi 25 de ani de la moartea sa ,care l-a purtat în ceruri chiar în ziua liturghiei solemne a Schimbării la faţă.
2. Am venit la Bucureşti cu convingerea fermă că această întâlnire a noastră între Reprezentanţi ai două biserici şi a două tradiţii confesionale diferite va fi o minunată manifestare a misterului comuniunii Bisericii unice a lui Isus Hristos, care este prezent în orice Biserică canonică reunită prin Cuvântul şi Sfântul Spirit în jurul Eucaristiei şi al Episcopului. Preafericite, în jurul ministerului său episcopal şi patriarhal este reunită toată Biserica Ortodoxă din România, care din punct de vedere istoric şi al răspândirii sale este prima Biserică în această ţară. La rândul său Biserica Ambroziană, reunită în jurul ministerului meu episcopal şi în plină comuniune cu toată Biserica Catolică Romană are răspunderea de a fi în serviciul unicei Biserici a Domnului din Milano. În calitatea noastră de Păstori, care ne aflăm la cârma Bisericilor care în respectivele ţări îndeplinesc rolul de Biserici ale majorităţii populaţiei avem deci harul şi menirea de a promova drumul interconfesional către comuniunea cu alte Biserici mai mici, dar care şi ele există pe acelaşi teritoriu.
3. La Milano de câţiva ani s-a format un Consiliu al Bisericilor, care este constituit din şasesprezece Comunităţi eclesiastice de diferite confesiuni şi care promovează forme incipiente de cooperare pastorală între ele. Se află aici alături de mine, nu numai în calitate de colaboratori ai mei,dar şi în calitate de membri catolici ai acestui organism interconfesional, Excelenta Sa Monsenior Francesco Coccopalmerio, Episcop adjunct şi vicar Episcopal al Arhiepiscopului şi Don Gianfranco Bottoni, Responsabil diocezan pentru Ecumenism şi dialog şi actualmente Preşedintele Consiliului Bisericilor creştine din Milan. Alături de ei este, ca prezenţă semnificativă în Delegaţia care mă însoţeşte , un fiu al Bisericii Voastre Ortodoxe , părintele Traian Valdman, care e şi el membru al acestui Consiliu, al cărui Preşedinte a fost timp de doi ani. Prezenţa sa e un semn că datorită harului Dumnezeesc relaţiile ecumenice în Biserica Domnului din Milano au un caracter de colaborare cu adevărat frăţească şi convinsă.
4. La Bucureşti şi pe pământul României după anii tragici de persecuţii ale religiei creştine procesul ecumenic de împăcare şi comuniune eclesiastică între diferitele confesiuni creştine nu este, desigur, dintre cele mai uşoare, şi cred că misiunea Patriarhului este delicată în mod deosebit şi mult mai dificilă decât în altă parte. De aceea în cadrul vizitei noastre dorim să Vă exprimăm Prea Fericite şi totodată tuturor creştinilor din România - ortodocşi, catolici, şi de alte confesiuni, simpatia şi solidaritatea Bisericii Sf. Ambrogio pentru tot ceea ce încearcă să facă pentru a promova dialogul şi colaborarea între Bisericile din această ţară. Noi dorim şi ne rugăm ca drumul vostru ecumenic, pornit în mod promiţător şi binecuvântat în întâlnirile Voastre cu sfântul Părinte Giovanni Paolo II, să continue şi să dea roade concrete chiar şi în relaţiile de fiecare zi, care au loc la nivel local, mai ales acolo unde creştinii de diferite tradiţii confesionale pot fi în măsură mai mare tentaţi să se ignore sau să intre în conflict unii cu alţii.
5. Sânt foarte bucuros că pot saluta aici în Palatul patriarhal pe Arhiepiscopul catolic Excelenţa Sa Monsenior Ion Robu pe care îl stimez mult. Acum am bucuria să-l pot întâlni joi dimineaţa în catedrala sa. Prezenţa sa este un semn concret al relaţiilor frăţeşti pe care le trăiţi deja la Bucureşti , o expresie a colaborării pe care încercaţi să o promovaţi între ortodocşi şi catolici.
Noi Biserica catolică din Occident dorim oricum să manifestăm în mod deschis atenţia noastră faţă de Biserica soră Biserica Ortodoxă, pentru că suntem convinşi că cu timpul chiar aceste relaţii, între ortodocşi şi catolici vor avea de cules roade. În această perspectivă Biserica Ambroziană a vrut să exprime în mod concret solidaritatea sa faţă de Fundaţia Sfânta Macrina, o iniţiativă socială şi educativă promovată de Biserica Ortodoxă din Bucureşti. Ţinând seama de diferitele iniţiative de solidaritate manifestate de catolicii din Vest faţă de catolicii din Est, socotim oportună promovarea de schimburi, înfrăţiri şi forme de cooperare între comunităţi parohiale, mănăstiri, instituţii bisericeşti ale celor două Biserici ale noastre surori şi deocamdată între catolicii ambrozieni şi românii ortodocşi.
6. Prezenţa în delegaţia noastră a Părintelui Giuseppe Bettoni , Parohul unei Parohii din Milano înfrăţită cu o parohie ortodoxă a Părintelui Mircea Uţă din Bucureşti, este un indiciu al faptului că vrem să înmulţim, cu ajutorul Patriarhatului asemenea experienţe de schimburi şi cooperare.
Aceste experienţe ajută în mod concret pe credincioşii noştri să înţeleagă dimensiunea ecumenică a credinţei lor aşa cum ne sfătuieşte Conciliul Vatican II şi enciclica lui Giovanni Paolo II "Utunum sint" şi cum, mai ales, ne îndeamnă flacăra Sfântului Duh care nouă creştinilor ne luminează mintea şi ne încălzeşte inimile. De altfel, chiar prin aceste experienţe creştinii pot aduce un aport real şi original la procesul de formare a conştiinţei de membru al societăţii europene. Obiectivul de a "Plămădi Europa" în planul valorilor culturale, etice şi religioase este înscris în Charta Oecumenica, semnată la Strassburg în aprilie 2001 de cei doi Preşedinţi ai Conferenţei Bisericilor din Europa (KEK) şi ai Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE) şi acceptat de creştinii de toate confesiunile.
7. În încheiere mult iubite Prea Fericit aş vrea să Vă aduc la cunoştinţă textul " Itinerariului pastoral diocezan" programat pentru viitorii trei ani, pe care l-am prezentat lunea trecută cu prilejul sărbătorii Naşterii Prea fericitei Fecioare Maria, căreia îi este consacrată Catedrala din Milano.
Titlul este "Îmi veţi fi martori. Activitatea misionară a Bisericii din Milano. Ce înseamnă astăzi a propovădui Evanghelia şi a transmite credinţa"Acesta este obiectivul Itinerariului, un obiectiv pe care îl consider drept "un caz serios" pentru Biserică întrucât este însăşi raţiunea de a exista a Bisericii, care trăieşte în istorie şi care astăzi se află în faţa unor probleme spirituale şi pastorale noi şi inedite.
Persoana lui Iisus Hristos este inima vie şi palpitantă a textului evangelic: El- este adevăratul Dumnezeu şi adevăratul om , singurul universal şi necesar Salvator al omului şi al lumii - e prezent şi acţionează în Biserica Lui, care reprezintă o "comunitate de credinţă", o comunitate evanghelică şi care propagă cuvântul evanghelic. Itinerariul pe care îl propun s-a născut dintr-o întrebare de la care nu ne putem sustrage: care este aspectul misionar ce poate decurge din Sfânta Eucaristie care se celebrează în fiecare duminecă în comunităţile noastre parohiale? Poate că Bisericile noastre cu toate deosebirile de tradiţii confesionale şi de situaţii culturale şi istorice îşi pun întrebări şi au probleme pastorale comune de ce să nu promovăm schimburi de experienţe pastorale.
8. În această perspectivă aş vrea Preafericite să Vă dăruiesc ca omagiu un exemplar din "Itinerariul pastoral diocezan" aşa cum este difuzat şi la Milano şi care după părerea mea se situează în făgaşul acelei tradiţii mari de credinţă care porneşte de la Sfântul Ambrogio. Într-adevăr sfinţia şi doctrina Patronului oraşului Milano este un izvor pururi proaspăt, viu, dătător de viaţă, izvor din care ne putem adăpa cu toţii şi ne putem potoli setea. În amintirea minunatei Lui sfinţenii Vă înmânez un preţios dar di Moaştele Sfântului Ambrogio cu dorinţa că pot fi destinate credincioşilor din Bucureşti spre adorare şi în acelaşi timp mă bucur că în mănăstirea Darvari , Reşedinţa episcopală a Vicarului Patriarhal Ambrozie din Sinaia astăzi se inaugurează o capelă consacrată Sfântului Ambrogio.
Pentru a perpetua amintirea doctrinei sale am trimis la Patriarhat Opera Omnia a lui Sant’Ambrogio în 24 de volume,publicată în Italia în limba latină cu traducerea alături ca să servească studiului teologic al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Vă înmânez de asemenea în amintirea acestui important Părinte al Bisericii unite şi o Cruce de piept şi ca un semn al ministerului episcopal care ne uneşte .Crucea reproduce imaginea lui Hristos din Apocalips aşa cum este ea reprezentată pe preţiosul altar din Bazilica Sant’Ambrogio. În sfârşit sânt bucuros de a depune în mâinile Voastre un potir preţios şi vechi, semn al darului întreit al Domnului, în care suntem chemaţi să regăsim deplină comuniune. Dumnezeu tatăl în iubirea sa nemărginită ne cheamă neobosit pe noi toţi să bem din unicul Potir al Fiului său , astfel " reuniţi în un sigur corp de Sfântul Duh devenim un dar viu întru Hristos spre lauda gloriei sale "(Rugăciune euharistică IV din Liturghia Latină).
9. Vouă mult iubite Prea Fericite, Bisericilor noastre şi fiecărui creştin care trăieşte pe acest pământ al României, indiferent de confesiunea căreia îi aparţine, Vă transmit o urare sinceră şi înflăcărată, care vreau s-o exprim cu cuvintele Sfântului Ambrozie. Sunt aceleaşi cuvinte cu care am încheiat "Itinerariul pastoral diocezan": "Fie ca în fiecare sufletul Mariei să proslăvească pe Domnul, fie ca în fiecare duhul Mariei să cânte pe Domnul - şi dacă în carne una singură e maica Domnului, după credinţă toate sufletele nasc pe Hristos " (Introducere la Evanghelie după Luca,, 11,26)
Cu sprijinul Mariei, prea Sfânta născătoare de Dumnezeu, Domnul să ne îngăduie să-l proslăvim pururi mai mult, pururi tot mai mult împreună.
