Calea Postului a început şi apelăm la Sfinţii Părinţi pentru îndrumări în acest sens. Primul tovarăş de drum de care avem neapărată nevoie este Sfântul Ioan Gură de Aur. Iată răspunsurile sfântului la cele mai frecvente întrebări despre post:  

Când a fost instituit?

„La începuturile creaţiei, atunci când Dumnezeu l-a plăsmuit pe om, i-a dat deîndată porunca să postească. Dacă Adam împlinea această poruncă, avea să se mântuiască. Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! (Facerea 2, 16-17). Aceasta nu era alta decât porunca de a posti”.

De ce este necesar să postim?

„Pentru că firea omenească e trândavă şi se îndreaptă mai degrabă spre tihnă şi plăceri, de aceea Stăpânul cel iubitor de oameni, ca un tată iubitor, a izvodit leacul postului, ca să ne desprindă şi de plăceri şi să ne şi ducă de la grijile lumeşti la lucrarea celor duhovniceşti”. 

În prezent mai este util postul?

„Dacă şi în Paradis era nevoie de post, cu atât mai mult este nevoie în afara sa. Dacă înainte ca omul să fie rănit sufleteşte, postul era pentru el medicament, cu atât mai mult este medicament acum, când sufletul său este rănit de păcat. Dacă înainte să înceapă războiul poftelor, era absolută nevoie de post, cu atât mai multă nevoie este acum, când suntem în război cu diavolul”.

Schimbare?

„Postul va fi adevărat: dacă ne vom face studioşi, dacă ne vom corecta greşelile noastre. Eu am avut un duşman, eu m-am împăcat cu el. Eu aveam obiceiul de a vorbi de rău, eu m-am corectat. Eu huleam, acest obicei detestabil este schimbat. Ce ar importa o lungă navigare, dacă nava va intra goală în port? Ce va importa postul parcurs cu râvnă, dacă el nu va schimba sufletul nostru spre fapte bune?”

Cum postim?

„Nu numai gura noastră trebuie să postească, ci şi ochii, urechile, picioarele, mâinile, toate membrele noastre”.

„Mâinile noastre să postească, adică să fie curate de orice răpire sau avariţie lumească; picioarele să postească, adică să se abţină de a alerga la spectacole nepermise; ochii să postească, adică să se deprindă de a nu arunca niciodată priviri nemodeste, a nu privi cu curiozitate obiecte periculoase”.

„Căci spectacolul este hrana ochilor; dar dacă ele sunt nedrepte şi oprite, vatămă postul şi mântuirea sufletului este în pericol; dacă sunt însă drepte şi permise, ele sunt o podoabă a postului. Şi n-ar fi contra bunului simţ de la a ne abţine de la o mâncare altădată îngăduită şi de a ne sătura totuşi ochii cu un nutriment care le este oprit?”

„Tu nu mănânci carne? Bine, dar nu te hrăni cu necurăţie prin ochii tăi! Urechile, de asemenea, să postească şi postul lor este a nu asculta nici facerile de rău, nici clevetirile. Nu ridica strigare mincinoasă, zice Sfânta Scriptură (Exod 23, 1). Gura să postească, abţinându-se de la orice vorbire necinstită şi batjocoritoare. La ce foloseşte ca să ne abţinem de la carnea păsărilor şi peştilor, dacă noi sfâşiem şi mâncăm pe fraţii noştri?” 

Postul este doar alimentar?

„Dar şi când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de mâncăruri, dar nu ne ţinem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri ruşinoase. În felul acesta, pierdem folo­sul postului.

„De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de îndepărtarea de orice păcat, de rugăciune şi de luptă duhovnicească. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos.”