Ionuț Postolache a arătat, printre altele că, în duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci s-a citit pericopa evanghelică de la Ioan capitolul 3, versetele 13-17, pericopă desprinsă din discuția avută de Hristos, la două luni după botezul Său, cu Nicodim, un fariseu bine intenționat, membru al Marelui Sinedriu. Nicodim îl vedea pe Hristos ca pe un om, care pur si simplu îl avea pe Dumnezeu cu el, şi nu ca pe Fiul lui Dumnezeu. Pentru a-şi arăta dumnezeirea, Hristos Îi spune lui Nicodim: “Şi nimeni nu S-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer”. În această pericopă se vorbește despre scopul pentru care Hristos S-a întrupat: „Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” Deci, scopul pentru care Hristos Dumnezeu S-a întrupat este acela de a ne mântui. Ce este mântuirea? Mântuirea este dobândirea raiului, a împărăției lui Dumnezeu. Ce facem ca să ne mântuim? Ținem post, ne rugăm, ne spovedim, ne împărtășim, facem fapte bune, ne străduim toată viaţa să luptăm împotriva păcatelor, respectând poruncile lui Dumnezeu.
Cum se pot mântui cei adormiți din neamul nostru? Prin slujba parastasului şi prin milosteniile făcute în numele lor. Biserica recomandă un minim “program” de rugăciune şi de milostenie pentru cei adormiți prin termenele stabilite, prin Moșii de vară, iarnă, etc şi prin pomenirea lor la Sfânta Liturghie. De aceea, Biserica a stabilit ca zi de rugăciune pentru cei adormiți, sâmbăta. Deci, măsura rugăciunii şi a parastaselor este dat de măsura dragostei pentru cei adormiți.
În încheiere să plecăm acasă cu aceste două idei, a mai spus tânărul Ionuț: Faptele credinței au ca scop mântuirea sufletului și faptul că noi, cei vii, putem contribui la mântuirea celor adormiți prin slujba parastasului, care se poate face în orice sâmbătă şi prin milostenii. Așadar, să punem niște bani deoparte pentru milostenie ! Să dea Dumnezeu să ne mântuim cu toții. Amin!