În sâmbăta premergătoare Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, parohia noastră, ca de altfel în toată Biserica Ortodoxă, facem pomenirea celor trecuți la viața veșnică. Această comemorare a persoanelor adormite în Domnul poartă numele de Moșii de iarnă.

Biserica şi-a manifestat întotdeauna grija faţă de cei care au plecat în veşnicie, consacrându-le ziua de sâmbătă pentru pomenirea generală a morţilor.

În special sâmbăta dinaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, Sâmbăta Rusaliilor şi prima sâmbătă a lunii noiembrie sunt rânduite pentru pomenirea rudelor trecute la viața veșnică. Aceste zile poartă denumirea de moşii de iarnă, vară şi toamnă.

Pomenirea morților se face mai ales în fiecare sâmbătă a Postului Mare până la Duminica Floriilor, prin slujbele de la Biserică sau rugăciunile particulare

De asemenea, menținerea memoriei lor se poate face și prin îngrijirea locurilor de veci, prin conferirea numelui lor noilor generații, amintirea și imitarea faptelor bune pe care le făceau.

Coliva

Coliva aminteşte de o minune a Sfântului Teodor Tiron, petrecută în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a dat ordin guvernatorului oraşului Constantinopol să stropească toate alimentele din pieţe cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare. Astfel voia să-i oblige pe creştini să întrerupă postul şi să consume jertfe aduse idolilor.

Printr-o apariție în vis, Sfântul Teodor Tiron i-a poruncit arhiepiscopului Eudoxie să-i anunţe pe creştini să nu cumpere nimic din piaţă, ci să mănânce grâu fiert cu miere.

Coliva din semințe „arată că şi omul este o sămânţă, un rod al pământului care semănându-se acum în pământ precum grâul iarăşi va învia cu puterea lui Dumnezeu, răsărind în viaţa ce va să fie şi aducându-se viu şi desăvârşit lui Hristos”, explică Sfântul Simeon al Tesalonicului.

„Căci precum această sămânţă se îngroapă în pământ, iar după aceea răsare şi aduce mult rod, tot astfel şi omul fiind dat acum pământului prin moarte, iarăşi va învia. Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Apostol Pavel, arătând învierea prin pilda semănăturilor”.

Pe lângă colivă, în această zi se împarte mâncare pentru sufletul celor adormiţi, dar şi alte prinoase, lucruri folositoare pentru semenii noştri.

Istoric

Încă din vremea Sfinţilor Apostoli se ţineau zile de pomenire a strămoșilor adormiţi în speranţa fericirii veşnice. Astfel de zile pot fi identificate în jurul secolului al 4-lea, când s-a făcut fixarea definitivă a pericopelor biblice citite în cursul anului bisericesc.

Despre obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei morți găsim menționări la Sfinții Părinți şi Scriitori bisericești din secolul al 2-lea, la Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei, apoi, începând cu secolul al 4-lea, mărturiile devin numeroase, mai semnificativ fiind Sfântul Ioan Gură de Aur.