Vestea chemării sale la Domnul s-a răspândit foarte repede în rândul rudelor, a vecinilor, a cunoscuţilor, a prietenilor, dar mai ales în rândul enoriașilor parohiei noastre, umplându-i pe toţi de nespusă durere, de regret şi în același timp de uimire. Uimire - pentru că Ioana, deși ajunsă la vârsta venerabilă de 80 de ani, era o femeie puternică, mereu zâmbitoare, care nu arăta a fi suferindă de vreo boală. Dar Dumnezeu a iubit-o și i-a curmat suferința, chemând-o în Împărăția binelui, a frumosului și a bucuriei veșnice…. Viața Ioanei Negrișan a fost, așa cum am cunoscut-o noi, o viață trăită alături de Dumnezeu și de sfânta sa Biserică. Eu, personal, am cunoscut-o pe Ioana cu muți ani în urmă, pe când eram student la teologie și cântam la strana acestei biserici în vremea părintelui Constantin Matei. Mai apoi...

când am ajuns preot Ioana a făcut parte din grupul femeilor mironosițe ale acestei biserici, care m-a ajutat în anii de început ai preoției mele, în organizarea activităților pastorale și misionare ale acestei parohii. Alături de dna Elena Nițeșcu, de dna Teodora Ioan, de dna Polixenia, de dna Eleonora și de mama mea Veronica, Ioana început cu hărnicie și entuziasm să se implice în activitățile acestei biserici. Erau multe de făcut. Însă Ioana mă încuraja mereu având credință că Dumnezeu ne va ajuta....Și puțin câte puțin, grupul femeilor mironosițe se mărea de la an la an și odată cu acesta și buna organizare a hramurilor, a agapelor și a celorlalte activități din parohie. S-a creat o atmosferă de prietenie între enoriași și enoriașele acestei biserici. O familie pe care Ioana o întreținea cu vorba sa, cu îndemnurile sale, cu zâmbetul ei. Așadar, a fost un om apropiat de biserică, făcând parte din Comitetul parohial de peste 15 ani, contribuind la bunul mers al parohiei, dar şi la administrarea şi organizarea acesteia... Dumnezeu să o odihnească cu drepții !” – din necrologul rostit de preotul paroh Mircea Uță.