Dând curs îndemnului la luare aminte făcut românilor de către Sfântul Sinod al Bisericii noastre, care a dedicat anul 2017 comemorării martirilor din închisorile comuniste, opt din membrii Organizației de tineret «Sfântul Ambrozie», împreună cu părintele Cosmin Grigorescu, au plecat sâmbătă 13 mai 2017, într-un scurt pelerinaj pe urmele unuia din cei mai cunoscuți membri ai mișcării „Rugul aprins”: părintele Sofian Boghiu. Pelerinii s-au îmbarcat în două autoturisme proprii şi au pornit spre mănăstirea Antim din București, unde părintele Sofian a slujit ca stareț şi prețuit duhovnic, până la trecerea sa la Domnul, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, în anul 2002.

Părintele Cosmin ne-a povestit: „la Antim, unul dintre viețuitorii mânăstirii, părintele Antipa - bun cunoscător al istoriei „Rugului aprins”, ne-a istorisit cu de-amănuntul începuturile mișcării şi prigoanele la care au fost supuși membrii ei, dintre care mulți au sfârșit în temnițele roșii. Astfel am aflat că mișcarea a apărut ca o reacție a mai multor creștini - clerici şi mireni din societatea intelectuală bucureșteană de apărare şi conservare a vieții şi trăirii duhovnicești creștine, în fata iminentei revărsări de propagandă sovietică atee în România. Inițiatorul mișcării care a şi căpătat statutul de asociație în anul 1946, a fost părintele Daniil Sandu Tudor. Părintele Sofian alături de alți mari părinți duhovnici: Adrian Făgeţeanu, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, de teologi ca părintele Dumitru Stăniloae, de viitori arhierei Bartolomeu Anania si Antonie Plămădeală, de Vasile Voiculescu, Alexandru Elian, de Paul Constantinescu, lua parte cu însuflețire la întâlnirile Rugului. Comuniștii au dispus scoaterea în afara legi a asociației în anul 1948 şi încarcerarea multora din participanții la întâlniri. Părintele Sofian a fost unul dintre cei arestați.   

De la Antim, am plecat către fosta închisoare Malmaison aflată nu departe de centrul Bucureștiului, într-un fost palat zidit de Al. I. Cuza. Astăzi, într-o aripă din clădirea de pe Calea Plevnei 137A vizavi de Spitalul Militar, funcționează clinica RomGerMed. Cealaltă aripă a păstrat chipul temniței, inclusiv gratiile de la geamuri. Pe acolo au trecut mulți din cei întemnițați, în așa numitul lot Rugul aprins. Am evocat memoria lor, încercând să stăm departe de a judeca pe călăii lor, așa cum chiar ei ne-au cerut-o cu șoapta plină de dragoste şi iertare: nu ne răzbunați! Locul acela nu putea să nu te cutremure. Parcă auzeam strigătele de durere şi plânsul înăbușit al celor vinovați doar de a fi mărturisit că ei se închină lui Hristos şi caută Împărăția Lui care nu este din lumea aceasta, ținând aprins rugul credinței din sufletele lor”.

Am plecat de acolo cu tăcere sfioasă în inimi şi cu gândul la Domnul nostru şi al martirilor şi călăilor lor. Ne-am îndreptat către mănăstirea Căldărușani, unde este înmormântat părintele Sofian. Ne-am rugat în liniște în frumoasa biserică a mânăstirii şi apoi ne-am recules la mormântul părintelui, aflat, după dorința acestuia, chiar lângă cel al fratelui său Lucian, trecut la Domnul mai înainte. Părintele Antipa ne povestise că şi el şi fratele lui ajunseseră în România în anii ’30, fugind din Basarabia, din calea prigoanei comuniste, iar Căldărușanii fusese mânăstirea care îi adăpostise, de aceea au ținut să se „întoarcă” amândoi acolo.

Am încheiat pelerinajul nostru cu o agapă frățească sub copacii umbroși din afara zidurilor seculare ale Căldărușanilor şi cu cântecul – mărturisire Hristos a înviat!  Sperăm ca în acest an să ajungem mai departe, împreună şi cu alți frați şi surori din parohie, sub alte ziduri transfigurate de rugăciune şi lacrimi, din temnițe în chilii: Aiud, Gherla, Sighet…” .