Preoții parohiei noastre au participat în data de joi, 13 mai, începând cu orele 10.00, la Cercul pastoral Berceni, organizat la Parohia Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. A conferențiat Părintele Vlad Mândru, Inspector Resurse Umane din cadrul Protoieriei Sector IV Capitală, având tema: Repere omiletice actuale pentru slujba înmormântării. Referatul, bine documentat, a dezvoltat următoarele tematici:

-      Experiențe dincolo de moarte;

-      Vămile văzduhului;

-      Incinerarea;

-      Sinucigașii;

-      Pruncii morți nebotezați.

În încheiere, Părintele Vlad Mândru a ținut să precizeze:

”Sfinții Părinți au dat greutate pomenirii morții. Au considerat-o cel mai eficient mijloc de dobândire a fricii de Dumnezeu, din care se naște pocăința. După cum este cu neputință ca cel flămând să nu se gândească la pâine, tot așa cel ce se îngrijește de propria mântuire „este cu neputință să nu se gândească la moarte și la judecată”, spune Sfântul Ioan Scărarul ( Scara , XXVI, III, 33).

Desigur, această aducere-aminte este strâns legată de amintirea celor care vor urma după moarte. Nu este vorba despre simțământul că va veni timpul să murim, ci este vorba despre conștientizarea faptului că acea clipă a morții este definitorie pentru veacul viitor. Nu contează doar că cineva va fi lipsit de această viață și de persoane dragi, ci contează conștientizarea faptului că va urma judecata, de care depinde viața viitoare.

Amintirea morții este trăită în două moduri:

1.    Amintirea rațională a faptului că vine sfârșitul vieții biologice, după care urmează judecata. Acest fel de amintire îl scapă pe om de alipirea de cele pământești, îl eliberează din robia față de patimile sensibile.

2.    Amintirea harismatică sau simțul există la morții, care este o harismă duhovnicească. Sfântul Sofronie Saharov descrie această stare: „Când este insuflat de harul dumnezeiesc, omul trebuie să fie deșertăciunea lăuntrică, uitarea veșnică, lipsa de sens a vieților. Vede moartea înăuntrul și împrejurul său. Îi simt pe toți oamenii muritori, într-o creație moare împreună cu el. Aflându-se în această stare, îi sporește și rugăciunea înflăcărată către Dumnezeul cel veșnic și nemuritor. În paralel, trăiește și căutarea dureroasă a Dumnezeului viu. ” ( Vom vedea pe Dumnezeu precum este )

Sfântul Arhimandrit Sofronie, într-o rugăciune alcătuită de el, a cuprins printre altele și două cereri: prima, să-i prelungească Dumnezeu zilele până când se ajunge la pocăința adevărată, și a două, să-i descopere sfârșitul, ca să se pregătească de întâlnire cu El. „Dă-mi, Doamne, să știu adevărat Tău înainte de plecarea din această viață. Lungește-mi zilele până ce-Ți voi aduce pocăință adevărată. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, iar când se vor binevoi să pui capăt vieți mele, înțeles-mă mai înainte de moartea, mea, ca sufletul meu să se pregătească de întâmpinarea Ta. În acea zi mare și sfântă pentru mine nu mă lăsa, Doamne, ci dă-mi veselia mântuirii Tale.Curățește-mă de tot păcatul văzut și ascuns, de toată fără delegație ascuns întru mine, și învrednicește-mă să-Ți aduc răspuns bun înainta scaunului Tău de judecată. Amin. "