În seara și noaptea care a urmat zilei prăznuirii Sfântului Dimitrie din Basarabi, , părintele Cosmin Grigorescu a vegheat alături de alți unsprezece preoți din protoieria IV Capitală la racla sfântului ocrotitor al Bucureștilor, alături de miile de creștini pelerini veniți să îl salute și să se roage. Alături de Sfântul Dimitrie au fost și raclele purtând părticele din sfintele moaște ale Sfinților Constantin și Elena și ale Sfântului Nectarie de la Eghina dar ale Sfântului Grigorie Palama care au fost aduse la București cu binecuvântarea mitropolitului Pantelimon de Veria, Naoussa si Kampania.
Șirul de pelerini se întindea pe sute de metri, de sus de pe Colina Bucuriei până jos, spre biserica Sfântul Nicolae Vlădica. Erau copii mici, dormind în brațele părinților lor, tineri veseli, dar de o veselie cuviincioasă, adulți și bătrâni sprijinindu-se în toiegele lor. Anul acesta, cel puțin în acea noapte, părea că pelerinii sunt mult mai adunați în sine. Cei mai mulți stăteau cuminți, adânciți în propria rugăciune, sau ascultând în difuzoarele aliniate de-a lungul dealului, slujbele acatistelor săvârșite în Catedrala Patriarhală.
Unii mărturiseau că așteptaseră și șapte ore ca să se întâlnească cu sfinții și mai ales cu Sfântul Dimitrie din Basarabi. La întrebarea: de ce nu veniți să vă închinați în orice altă zi, mulți răspundeau: ”pentru că azi e ziua lui”. Dar mai mult decât salutul adus sfântului de ziua lui, credem că ce au câștigat pelerinii este tocmai acel răstimp în care nu ți-ai propus nimic decât să aștepți cuminte în șirul de oameni care de înconjoară, mergând înainte spre Sfinții de pe Colină și în același timp întorcându-te spre sine precum fiul risipitor și încercând să Îl regăsești acolo pe Hristos Domnul și Dumnezeu.
Și pentru părintele Cosmin Grigorescu, orele de veghe au fost ore de cercetare lăuntrică, dar și de rugăciune pentru cei din parohia noastră care din pricini binecuvântate, nu au putut să ajungă ei înșiși să petreacă măcar câteva binecuvântate ceasuri în chip de pelerin.