12 mai 2024 – Pelerinaj pe urmele Sf. Apostol Andrei, în Dobrogea

Detalii: Categorie: Stiri din 2024; Publicat: 12 Mai 2024

12 mai 2024 – Pelerinaj pe urmele Sf. Apostol Andrei, în Dobrogea

În perioada 11-12 mai 2024 a fost organizat de către enoriașii parohiei noastre un pelerinaj în Dobrogea de Nord. Pelerinii s-au închinat la moaștele sfinților mucenici de la Niculițel și la icoanele făcătoare de minuni de la Mănăstirile Cocoș, Saon și Celic Dere. A avut loc și un moment de relaxare, pelerinii putând face o croazieră pe brațele Deltei Dunării, admirând flora și fauna de acolo, unice în lume. Pelerinii au avut, de asemenea, bucuria de a participa la slujba de sfințire a bisericii vechi Sf. Atanasie din Niculițel, de către P.S. Părinte Visarion, Episcopul Tulcii și să întâlnească preoți și credincioși dobrogeni care au povestit despre istoria sfinților mucenici din secolul al IV-lea care au sfințit cu sângele lor pământul Dobrogei.

Date istorice privind programul pelerinajului:

Dobrogea, pământul sfințit de Sf. Apostol Andrei și de sângele martirilor care i-au urmat

De reținut faptul că din anul 2012, ziua Sfântului Andrei - 30 noiembrie - este sărbătoare legală și este zi nelucrătoare. Românii au intrat astfel oficial în rândul popoarelor care își revendică începuturile creștine de la Sfântul Apostol Andrei – ocrotitorul României.

* În anul 1995, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca ziua Sfântului Apostol Andrei să fie însemnată în calendarul bisericesc cu cruce roșie, semn de mare sărbătoare;

* În anul 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României;

* Ziua prăznuirii sale a devenit sărbătoare națională bisericească, ca urmare a Hotărârii Sfântului Sinod din 14 noiembrie 2001;

* În anul 2011, la propunerea Sfântului Sinod, autoritățile române au declarat ziua de 30 noiembrie, sărbătoare legală nelucrătoare.

Potrivit textelor biblice, Sf. Apostol Andrei a fost fratele Sf. Petru, fii ai pescarului Iona şi viitori apostoli ai lui Iisus Hristos. Bucuria de a-L fi întâlnit pe Iisus l-a făcut pe Andrei să exclame în fața fratelui său, Simon Petru, că l-a găsit „pe Mesia, care se tâlcuiește Hristos”, cel așteptat de generații de poporul evreu.

Pentru românii ortodocși, este o mare bucurie să fi primit Evanghelia de la Apostolul Andrei, primul chemat la apostolat, cel care i-a convertit la creștinism pe strămoșii sciți şi traci, așezați în Dobrogea de astăzi. Este esențial să revendicăm calitatea de creștini apostolici, nu ca act de mândrie, ci pentru a nu uita cât de mult ne iubește Dumnezeu şi Sfântul Apostol Andrei. Misiunea Sfântului Andrei nu a fost una deloc ușoară pentru că exista permanent riscul de a fi ucis. Cel mai delicat şi riscant demers este cel de a schimba credința religioasă a cuiva, de a-i spune că, până atunci, a trăit într-o eroare existențială. Sfântul Andrei şi-a asumat acest risc, intrând în lupta cu mentalitățile sălbatice ale Sciţiei. Astfel, Andrei hirotonește preoți și episcopi în Scytia Minor și formează primele comunități creștine.

1. Mănăstirea Cerbu

Mânăstirea Cerbu este situata între Ciucurova şi Topolog, într-un cadru natural de o mare frumusețe. Este o mănăstire in construcție, cu un proiect uimitor. Pentru acest loc zdruncinat de o cruda istorie, a căutat Domnul un om vrednic de lucrarea Sa si l-a găsit in persoana părintelui Ignatie. Înzestrat cu voință divina, părintele a coborât din Bucovina si a pus bazele așezământului monahal care a luat numele de Mânăstirea Cerbu si hramul “Înălțarea Sfintei Cruci”. Călătorul v-a fi surprins să descopere arcada de piatra gălbuie de la intrarea in incinta mânăstirii, răsărind dintre copaci ca o raza de lumina. Simbol al orientării noastre creștin-ortodoxe, crucea sculptata in piatra se înalță pe marginea arcadei, unind parca cerul cu pământul. Biserica micuță, construita in plan dreptunghiular, cu o singura turla, te cucerește prin simplitate. Pictura exterioară, realizată pe o nișă a fațadei vestice, o reprezintă pe Maica Domnului înălțând rugi spre cer. Pe dealul din față este înfățișat, in miniatură, drumul Golgotei. Cele 9 opriri ale lui Iisus purtând crucea in spate sunt simbolizate prin 9 troițe unde credincioșii aprind lumânări.

2. Delta Dunării

Delta Dunării este o zonă naturală unică din România, situată în sud-estul țării, la granița cu Ucraina. Aici se găsește cea mai mare deltă din Europa și a doua din lume, după Delta Nilului, iar peisajul ei mirific este dominat de canale, lacuri și vegetație luxuriantă. Ea este formată din trei brațe principale ale Dunării – Chilia, Sulina și Sfântu Gheorghe – care se varsă în Marea Neagră, formând un labirint de canale și lacuri. În total, delta se întinde pe o suprafață de aproximativ 4.200 km pătrați. Delta Dunării este, de asemenea, un loc important pentru conservarea a numeroase specii de plante și animale. Aici se găsesc mai mult de 1.200 de specii de plante, printre care și plante rare și protejate, cum ar fi floarea de colț de mare sau spicele de apă. De asemenea, în delta trăiesc multe specii de animale, cum ar fi vidra europeană, țestoasa de apă și delfinul de mare.

3. Episcopia Tulcii

Anul 1923 reprezintă un moment semnificativ pentru Biserica Dobrogeană, căci după așteptări seculare are loc reînființarea Episcopiei Tomisului, cu jurisdicție canonică şi administrativă asupra județelor Constanța, Ialomița, Durostor şi Caliacra. Tulcea era sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos. În anul 1949 județul Tulcea a fost cedat Episcopiei Constanței. În felul acesta Episcopia Dunării de Jos a încetat, pentru scurt timp, să-şi întindă jurisdicția pe teritoriul Dobrogei. În anul 1950, are loc contopirea Episcopiei Constanței cu Episcopia Galaților, sub vechea denumire de Episcopia Dunării de Jos, iar în anul 1975, Episcopia Dunării de Jos a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului şi Dunării de Jos, cu sediul la Galați. În anul 1990 Constanța a fost ridicată la rangul de Arhiepiscopie a Tomisului, primul titular al ei fiind episcopul Lucian Florea, iar în anul 2001 cârma Arhiepiscopiei Tomisului a fost încredințată I.P.S. Teodosie Petrescu.

În data de 15.04.2004 Sfântul Sinod a aprobat înființarea Episcopiei Tulcii, iar în ziua de 5 martie 2008 a fost ales de către Sfântul Sinod în scaunul de episcop al Episcopiei Tulcii, PS Visarion Răşinăreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, instalat în anul 2008.

4. Bazilica paleocreștină de la Niculițel

Se află în partea de nord-est a comunei Niculitel, la poalele dealului Chiatra Rosie, pe strada Muzeului, nr. 1. Bazilica paleocreștina a fost ridicata deasupra unor morminte martirice. Patru din acești martiri au fost identificați intru-un sicriu colectiv, în anul 1971, sub altarul bazilicii: Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos.

5. Sediul Protopopiatului Niculițel

Protoieria Niculițel a fost înființată la data de 1 noiembrie 2002. În anul 2004 a fost achiziționată o clădire veche, iar in anul 2008 a început proiectarea actualului sediu. În anul 2017 a fost pusă piatra de temelie a noii clădiri administrative a Protopopiatului Niculițel, aflat alături de clădirea Primăriei Niculițel și de Biserica Sfânta Paraschiva. Clădirea va găzdui birourile și spațiile pentru desfășurarea misiunii social-filantropice.

6. Mănăstirea Saon

Înființată în 1846 ca paraclis metoc de călugării plecați de la Mănăstirea Celic - Dere. A fost ridicată din chirpici şi lemn o biserică cu hramul "Înălțarea Domnului". În anul 1909, se pune temelia bisericii noi cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", iar în 1930 se transformă în mănăstire de maici.

7. Mănăstirea Celic Dere

Mânăstirea si-a luat numele de la pârâul Celic (pe valea caruia se afla), "Celic Dere" însemnând "pârâu de oţel", în anul 1835.

În anul 1845 mânăstirea de calugari s-a transformat în mănăstire de maici. Între 1910 si 1916 a fost ridicată si biserica mare a mânăstirii si o mare parte dintre edificiile actuale.

În anul 1954 în clădirea atelierului de țesătorie s-a amenajat un Paraclis pentru slujbele de iarna cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", unde credincioșii se pot închina la Icoana făcătoare de minuni a Mântuitorului "care se curateste singură".

8. Mănăstirea Cocoș

Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1833 de trei călugări români de la Mănăstirea Neamț întorși de la Sf. Munte Athos. Mănăstirea este atestată documentar în 1841. Primul lăcaș de la Cocoş, ridicat din nuiele şi lipit cu pământ, avea hramul "Intrarea în biserică" şi a fost reparat în 1846. În anul 1853 se construiește o nouă biserică cu hramul "Sfintei Treimi". Aici va funcționa temporar școala de cântăreți bisericești şi casa de odihnă a Arhiepiscopiei Tomisului şi Dunării de Jos. La 17 ianuarie 1973 au fost așezate în biserică moaștele sfinților martiri Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos, descoperite în 1971 pe teritoriul comunei Niculițel. Povestea întemeierii Mânăstirii Cocoș are în ea un sâmbure de miracol. În anul 1833, trei călugări moldoveni care se întorceau de la Muntele Athos, îndreptându-se spre Mânăstirea Neamț, au făcut un popas în Dobrogea. Noaptea, toți trei au avut același vis: un cocoș le-a poruncit să ridice o mănăstire pe locul unde dormeau.