Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, joi 13 iunie 2024, Excelența Sa Mons. Antonio Mattiazzo, Arhiepiscop emerit de Padova, a făcut o vizită comunității noastre parohiale. Padova este cetatea unde părintele paroh Mircea Uță și-a concluzionat studiile de doctorat, în urmă cu 32 de ani. Oaspetele italian a fost însoțit de PC Pr. Gheorghe Verzea, paroh al Parohiei Ortodoxe Române din Padova și Protoiereu al Protopopiatului Veneto.

În cursul dimineții, Excelența Sa a asistat la Sfânta Liturghie oficiată cu prilejul sărbătorii Înălțarea Domnului pe altarul de vară de către preoții parohiei noastre, avându-l ca protos pe părintele protoiereu Gheorghe Verzea de la Padova, care a rostit și cuvântul de învățătură. Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de corala parohială Ambroziana, dirijată de teologul Ionuț Postolache.

La sfârșitul slujbei, preotul paroh Mircea Uță a adresat un cuvânt de salut oaspetelui italian, arătând următoarele:

Pr. Paroh Mircea Uță: Iubiți credincioși, ne aflăm la slăvitul praznic al Înălțării Domnului la cer, care ne amintește faptul că viața noastră nu se sfârșește aici pe pământ și că sufletele noastre se vor înălța la cer, pentru a primi răsplata faptelor celor bune din viața aceasta și pentru a petrece în veșnicie alături de Mântuitorul Hristos.

Praznicul Înălțării Domnului este o sărbătoare importantă pentru întreaga creștinătate, dar este, deopotrivă, o mare sărbătoare și pentru comunitatea noastră parohială, pentru că avem în mijlocul nostru un oaspete deosebit, care a venit din Italia. Este vorba de Excelența Sa Mons. Antonio Mattiazzo, Arhiepiscop emerit de Padova.

Excelența Voastră sunt deosebit de bucuros să Vă primesc în ”familia ambroziana” a Sfântului Ierarh Ambrozie al Mediolanului, o comunitate care face legătura între Orient și Occident. Această apreciere a fost făcută, în urmă cu 20 de ani, de către arhiepiscopul de atunci de Milano, cardinalul Dionigi Tettamanzi, cu prilejul vizitei efectuate parohiei noastre, când a fost adoptat noul hram al parohiei închinat Sfântului Ierarh Ambrozie al Mediolanului.

Pe Excelența Voastră am cunoscut-o în urmă cu 32 de ani, pe când mă aflam la studiile doctorale la Universitatea din Padova, la Facultatea de Teologie a  Italiei de Nord. La scurt timp după Revoluția din decembrie 1989, mai precis în anul 1992, Excelența Voastră, în calitate de nou episcop titular al Diocezei de Padova, ați oferit Patriarhie Române două burse de studiu, pentru urmarea cursurilor de doctorat la Facultatea de Teologie a Italiei de Nord. Astfel, un loc a fost ocupat de mine, care mă aflam atunci în ultimul an la cursurile doctorale organizate de Facultatea de Teologie din cadrul Universității București, iar celălalt loc a fost ocupat de un călugăr de la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, regretatul arhim. Visarion Joantă, absolvent al Facultății de Teologie din cadrul Universității din Sibiu. Astfel, începând cu anul 1992, Excelența Voastră  și-a exprimat deschiderea față de Răsăritul creștin, în alte cuvinte ați început să scrieți o carte în care să consemnați fapte și atitudini caracterizate de admirație și de prietenie față de Biserica Ortodoxă Română.

 Înainte de a fi numit arhiepiscop al Diocezei de Padova, Excelența Voastră ați fost nunțiu apostolic și reprezentant al Sfântului Scaun în mai multe state, deci ați activat în diplomația Bisericii Catolice, fiind de asemenea delegat la numeroase conferințe și congrese internaționale, lucru care v-a oferit o expertiză în domeniul dialogului intercreștin și interreligios și în mod special în dialogul cu Biserica Ortodoxă. Ați fost, de asemenea, un iubitor al picturilor bizantine pe care le-ați admirat în bisericile ortodoxe și de atunci ați devenit prieten al mai multor episcopi, mitropoliți și patriarhi români: aș pomeni aici pe vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist, pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, încă de când era mitropolit al Moldovei și Bucovinei și care ieri v-a primit cu bucurie în reședința patriarhală din București (vezi aici), pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan de la Iași, pe regretatul Preasfințit Ioachim de Huși, care a fost operat pe cord deschis la spitalul universitar din Padova cu sprijinul Excelenței Voastre, pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos și lista prietenilor poate continua. Faptul că sunteți astăzi în mijlocul comunității noastre, înseamnă că ne-ați înscris și pe noi pe lista prietenilor dumneavoastră din România. Cred că aceste prietenii sunt facilitate și de calitatea Excelenței Voastre de vorbitor a 7-8 limbi străine.

Aș vrea să subliniez faptul că Excelența Voastră ați mai vizitat parohia noastră, anii trecuți, însă atunci nu ați asistat, ca astăzi, la o Sfântă Liturghie oficiată în comunitatea noastră. Îmi amintesc că ați fost însoțit atunci de Directorul pentru relații internaționale al Diocezei de Padova, Mons. Giovanni Brusegan, capelanul Universității din Padova, care m-a onorat să particip, pe parcursul studiilor mele la Padova, la diferite întâlniri cu membrii diferitelor comunități parohiale catolice din cadrul Diocezei de Padova și să îl însoțesc la diferite congrese și conferințe internaționale. Tot atunci, la Piove di Sacco, s-a născut ideea realizării unor ”adopții internaționale la distanță” a unor copii orfani aflați în grija comunității parohiale a părintelui Nicolae Tănase și de atunci noi am continuat prin ”caravana copilăriei” șirul ajutoarelor anuale oferite acestor copii necăjiți. Îmi amintesc, apoi, cu drag, de îndrumătorul meu de doctorat, Mons. Luigi Sartori, decanul colegiului teologilor din Italia, o mare personalitate teologică de la care am învățat foarte multe lucruri. De aceea Vă exprim, Excelența Voastră, întreaga recunoștință pentru tot ce ați făcut pentru formarea mea din punct de vedere academic, cultual și spiritual, precum și în numele celorlalți studenți și doctoranzi care au studiat la Padova de-a lungul timpului.

Excelența Voastră sunteți cel care ați pus la dispoziția comunității românilor din Padova o biserică unde părintele Gheorghe Verzea, cel care vă însoțește astăzi aici, slujește ca preot paroh, acordând asistență religioasă și duhovnicească românilor din Padova. Și iată cum Orientul cu Occidentul se regăsesc în nevoi comune, în slujirea comunităților lor.

Închei cuvântul meu amintindu-Vă, Excelența Voastră, că peste câteva zile, la 5 iulie, se împlinesc 60 de ani de când ați fost hirotonit preot, iar în septembrie viitor se vor împlini 40 de ani de când ați fost ridicat la rangul de episcop al Bisericii Catolice. Permiteți-mi să Vă adresez cele mai sincere urări de sănătate, cu bucurii spirituale și cu împliniri duhovnicești! Întru mulți și sănătoși ani!

Arhiepiscopul Antonio: Pace tuturor (rostit în română)! Am fost foarte încântat să particip la această liturghie solemnă oficiată cu prilejul sărbătorii Înălțării Domnului. Avem credința comună în Mântuitorul, în Maica Domnului, în îngeri și în sfinți. Mulțumesc din toată inima părintelui Mircea pentru invitația pe care mi-a făcut-o pentru a mă întâlni cu comunitatea dumneavoastră, în acest moment de sărbătoare și de comuniune pentru toată Biserica. Părintele Mircea a povestit deja cum, cu purtarea de grijă a lui Dumnezeu și cu binecuvântarea Patriarhului Teoctist, el a ajuns în cetatea Padovei. Împreună cu el a venit un călugăr, pe nume Visarion, și apoi au mai venit după ei alți circa 20 de bursieri la Padova, pe care eu i-am primit întotdeauna ca pe niște frați. Precizez și faptul că unii dintre ei au ajuns episcopi aici în România.

În urmă cu o lună de zile am fost împreună cu părintele Verzea la Deva, pentru a ne ruga la mormântul Episcopului Gurie, care a fost și el bursier la noi la Padova și cu care am menținut un contact permanent. Actualul Episcop de Deva, Preasfințitul Părinte Nestor, precum și episcopul său vicar, Preasfințitul Părinte Gherontie, precum și episcopul vicar de Cluj, Preasfințitul Părinte Benedict, sunt episcopi români care au studiat în orașul Padova. Vreau să vă spun că, ca și fruct al acestei experiențe, eu am primit cu generozitate acești bursieri, care au venit din România.  Eu am văzut acest lucru ca un dar al lui Dumnezeu, pentru că în felul acesta Dumnezeu mi-a permis ca să cunosc România, să vin de multe ori în această țară. Dacă nu ar fi fost acești bursieri la Padova, eu n-aș fi putut cunoaște România și toate frumusețile și spiritualitatea ei. Este foarte adevărat că atunci când noi facem un bine, acest bine ni se întoarce fiecăruia înapoi, iar acest lucru este ceva foarte frumos.

Aș vrea să adaug faptul că noi la Padova, prin intermediul sfinților, am menținut o legătură permanentă cu Orientul creștin, cu Biserica Ortodoxă. De exemplu, la Liturghia de astăzi a fost citită o pericopă evanghelică de la Sfântul Evanghelist Luca. Voi știți că la noi la Padova avem moaștele Sfântului Evanghelist Luca. Corpul lui a fost dus la Teba, apoi la Constantinopol, iar pentru a-l proteja de furia musulmanilor a fost adus la Padova. La Mănăstirea Sfânta Iustina din Padova se păstrează o icoană aparținând secolului al VIII-lea, pe care noi o numim icoana Maicii Domnului Constantinopolitana. Pe data de 20 mai, am făcut o mare procesiune în oraș cu această icoană. Avem mulți sfinți speciali la Padova, de exemplu avem pe Sfântul Leopold Mandić, de origine din părțile Croației,  care s-a rugat permanent pentru unirea bisericilor și care este foarte venerat la noi la Padova. Apoi este Sfântul Anton de Padova. Noi știm că Sfântul Anton de Padova este un sfânt universal și că sunt foarte mulți români care astăzi se duc în bazilica  Sfântului Anton pentru a se ruga și a-i cere ajutorul. Părintele Verzea știe foarte bine,  pentru că este protopop al Protopopiatului de Veneto, că la Padova și în regiunea Veneto există 11 parohii ortodoxe românești, pe care noi le-am primit cu mare drag. Iar toate lucrurile acestea noi le facem pentru a înțelege că Iisus s-a rugat Tatălui Ceresc, înainte de pătimirea Sa, ca toți să fie uniți, ca prin mărturia lor comună lumea să creadă în Mântuitorul Hristos. Noi astăzi avem o mare responsabilitate, aceea de a face educație creștină oamenilor, pentru că de multe ori constatăm că societatea de astăzi s-a îndepărtat de credința creștină. Am văzut că lucrul acesta s-a răspândit peste tot în lume, chiar și aici în România, odată ce a apărut bunăstarea, omul uită de Dumnezeu. Deci responsabilitatea noastră este aceea de a menține credința noastră în Mântuitorul Hristos, învățând din viața lui Iisus Hristos, pentru viața veșnică. Acest lucru este foarte important pentru generațiile noi, în special pentru tineri, care prin intermediul studiilor pe care le fac și a vieții noi pe care o trăiesc, nu mai sunt îndemnați să frecventeze Biserica, de aceea este necesar ca să le oferim lor o formare religioasă și spirituală mai profundă decât odinioară. Înainte vreme era mai ușor ca să fii creștin, acum trebuie să te dedici acestui scop, trebuie să pătrunzi în adâncimea credinței.

Trebuie să înțelegem că noi dacă nu trăim conform învățăturii lui Dumnezeu, dacă ne îndepărtăm de Dumnezeu, ieșim de sub Acoperământul Lui și nu mai putem înțelege rosturile societății, de aceea vedem astăzi în jurul nostru foarte multă suferință. Vedem un progres material, însă acesta nu corespunde progresului spiritual al omului, al umanității. Vedem în jurul nostru aceste oribile războaie, nu departe de voi, în Ucraina, de asemeni în Țara Sfântă și oamenii cu toată cultura lor, cu toată știința lor, nu sunt capabili să oprească aceste războaie. Tocmai pentru aceasta bisericile noastre trebuie să fie tot mai unite și cu binecuvântarea lui Dumnezeu să ajungem la deplina comuniune, pentru a putea oficia Sfânta Liturghie împreună, pentru că așa împreună să dăm mărturie lumii care nu crede.

Pe când mă aflam în avion în drum spre România, după alegerile care au avut loc duminica trecută pentru Parlamentul European, am citit într-un ziar un articol foarte interesant scris de un om de știință, care spunea, în esență, că este drept că Europa trebuie să fie unită, însă mai înainte de aceasta trebuie să fim noi uniți, creștinii, fie ei ortodocși, catolici sau protestanți, în felul acesta putându-se da o mărturie comună, Europa să bată cu o singura inimă.

Închei spunându-vă că vă port pe toți în rugăciunile mele și că în fiecare zi eu mă rog pentru unitatea Bisericii și pentru toți prietenii mei pe care i-am cunoscut și pentru părintele Mircea și pentru parohia voastră, cu toții sunteți prezenți în rugăciunile mele pe care le fac Domnului. Eu am o rugăciune pe care o fac de mai multe ori pe zi Sfintei Fecioare Maria, eu sunt foarte devotat Maicii Domnului pentru că, iată, în ultimii doi ani am trăit la Nazaret, chiar în sânul casei Maicii Domnului și m-am întors în Italia doar cu câteva zile înainte de începerea războiului din Țara Sfântă, după care însă eu nu am mai putut să mă întorc acolo. Deci la Nazaret eu am învățat să mă rog și să o iubesc foarte mult pe Preasfânta Fecioară Maria. Mulțumesc și Doamne ajuta!

Pr. Paroh Mircea: Mulțumim Excelenței Sale pentru cuvântul bogat adresat comunității noastre parohiale. Nu am uitat că astăzi este sărbătorit în Biserica catolică Sfântul Anton de Padova, însă până la momentul de cinstire al ocrotitorului Excelentei voastre, două lucru pe care aș dori să le amintesc.

Primul este legat de faptul că Universitate din Padova a fost înființată la anul 1222 împreună cu Universitatea din Bologna, ele fiind cele mai vechi universități din Europa. Pe pereții din interiorul clădirii Universității din Padova sunt pictați foști studenți care în decursul vremurilor, după ce și-au încheiat viața aici pe pământ, au devenit sfinți ai Bisericii, Universitatea fiind aceea care a știut să-și valorizeze foștii studenți, care au făcut din viața lor o viață sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu. Acest lucru mi s-a părut ceva extraordinar și unic în lume, iar tinerii de astăzi ar trebui să îl cunoască și să îl urmeze.

Al doilea lucru pe care doresc să îl amintesc acum este faptul că în urmă cu câțiva ani, Excelența Voastră întorcându-se de la Galați unde a efectuat o vizită, însoțit fiind de Mitropolitul Teofan de la Iași și de Arhiepiscopul Casian de la Galați, i-ați povestit Patriarhului Teoctist cât ați fost de impresionat de cuvintele unui enoriaș al unei parohii din cadrul Arhiepiscopiei Durării de Jos, care v-a spus următoarele: în anul 1054 când s-au despărțit Bisericile noastre prin cearta apărută între preoții și episcopii adunați la Constantinopol la o reuniune, pe noi enoriașii, pe noi poporul lui Dumnezeu nu ne-a întrebat nimeni dacă suntem de acord cu disputele voastre, de aceea cred că este momentul să vă puneți de acord voi preoții și episcopii Bisericii și să vă împăcați, pentru că noi credincioșii nu ne-am certat niciodată!

Arhiepiscopul Antonio: Îmi amintesc foarte bine acest episod. Eu cred că era tocmai Duhul Sfânt care a vorbit prin gura acelui credincios. Un lucru foarte interesant este că Arhiepiscopul Casian aflat odată la Padova, a pomenit despre acest episod petrecut în eparhia sa, iar Mitropolitul Teofan pe care îl voi întâlni mâine la Iași, a amintit și el altădată despre același episod. Asta însemnă că noi episcopii am fost foarte impresionați de cuvântul acelui credincios în vârstă. De aceea eu cred că acest gând a venit chiar de la Dumnezeu, de la Duhul Sfânt. Noi ca episcopi avem responsabilitatea de a păstra unitatea dintre noi și de a repara ceea ce alții au stricat.

Pe de altă parte, vreau să vă spun că la Universitatea din Padova, unde se păstrează amvonul de unde preda Galileo Galilei, au venit să studieze foarte mulți studenți din România. La intrare în Aula Mare a Universității, pe un perete este realizat portretul unui principe român, Constantin Cantacuzino, care a venit să studieze și apoi să predea la Universitatea noastră, lucru care arată că am avut din totdeauna bune relații cu România.

Pr. Paroh Mircea: Excelența Voastră, pentru că astăzi este ziua de prăznuire a Sfântului Anton de Padova, ocrotitorul Excelenței Voastre, doresc să vă ofer în numele Consiliului Parohial și al întregii comunități o Diplomă de excelență ”pentru promovarea culturii și spiritualității în Europa și în lume, pentru deschiderea arătată față de dialogul interreligios și intercreștin și pentru prietenia sinceră arătată Bisericii Ortodoxe Române, în special Parohiei Apărătorii Patriei II din București a cărui ocrotitor este Sfântul Ierarh Ambrozie al Mediolanului”.

La mulți și fericiți ani, Excelența Voastră! Apoi întreaga asistență i-a cântat tradiționalul: La mulți ani !

Oferim și părintelui Gheorghe Verzea, paroh al Parohiei Ortodoxe Române din Padova și Protoiereu al Protopopiatului Veneto, o Diplomă de excelență, pentru lucrarea misionară extraordinară pe care o desfășoară de foarte mulți ani la Padova și în regiunea Veneto, pentru râvna arătată în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu și în slujirea turmei celei cuvântătoare încredințată. Mulți ani trăiască !

A urmat apoi o agapă oferită de Consiliul și Comitetul Parohial oaspeților veniți din Italia.