În aceste vremuri grele, în care creștinii de pretutindeni și necreștinii, deopotrivă, sunt puși la mare încercare, la solicitarea enoriașilor noștri și cu binecuvântarea preotului paroh Mircea Uță, credincioșii parohiei noastre, începând cu data de sâmbătă 28 martie 2020, și-au unit rugăciunile, citind zilnic Psaltirea.
Cum am procedat?
1. Am făcut o listă cu enoriașii care doresc să participe la rugăciune, realizând un grup de «enoriași» pe aplicația WhatsApp;
2. Am rugat-o pe doamna Cătălina Burtan, coordonatoarea comisiei pentru tineret din cadrul Comitetului Parohial, să se ocupe de centralizarea listei și de stabilirea ordinii celor care vor citi, zilnic, câte o Catismă din Psaltire;
3. S-au creat, astfel, trei liste a câte 20 de enoriași pe fiecare listă, pentru un total de 60 de enoriași. Fiecare citește zilnic o altă Catismă, potrivit programării făcute și comunicate de către doamna Cătălina, în seara precedentă, la ora 21.00, pe grupul de WhatsApp. De ex. sâmbătă 28 martie: Pr.Mircea catisma 1, pr.Cosmin catisma 2, Ionuț catisma 3 etc. Duminică 30 martie: pr. Mircea catisma 2, pr.Cosmin catisma 3, etc. ;
4. Cine nu are acasă cartea «Psaltirea», poate apela la internet, unde există Psaltirea împărțită pe catisme (vezi www.doxologia.ro); Astfel procedând, în 20 de zile vom putea citi Psaltirea, zilnic, integral.
Suntem convinși că Bunul Dumnezeu ne va asculta ruga, iar mânia Sa pornită asupra oamenilor va înceta, cercetându-ne, în continuare, cu iubirea Sa cea milostivă. In felul acesta, vom continua să fim uniți în Biserica lui Hristos, chiar și în afara zidurilor ei.
Folosul citirii Psaltirii.
Citirea Psaltirii este asociată îndeosebi cu perioade dificile din viaţă, când sporesc încercările, bolile, neliniştile sufleteşti. Mulţi creştini mărturisesc că tocmai citirea Psaltirii le înmulţeşte ispitele şi atacurile demonilor. Ne răspunde la câteva întrebări legate de citirea acestei cărţi a Vechiului Testament arhim. Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia din judeţul Neamţ.
Preacuvioase părinte, orice creştin poate să se roage citind din Psaltire? E adevărat că se înmulţesc ispitele pentru creștinul care citeşte Psalmi?
Psaltirea este, cred, cea mai cunoscută şi mai citită dintre cărţile canonice ale Vechiului Testament. Psalmii exprimă frământările interioare, dar şi aspiraţiile de mai bine ale omului, astfel încât Psaltirea devine cartea fiecărui suflet „necăjit şi dosădit“, aşa după cum frumos glăsuieşte o veche vorbă românească. De aceea, orice creştin trebuie să recurgă la acest balsam pentru suflet, mai ales în clipele mai grele ale vieţii, la vreme de încercări, ispite, boli şi neliniști. Sfântul Vasile cel Mare, referindu-se la folosul Psaltirii, spunea: „…psalmul este liniştirea sufletului, dătător de pace, căci el potoleşte cugetele furtunoase şi învăluitoare, liman împotriva demonilor“.
Ispitele de care aminteaţi în întrebarea dumneavoastră sunt de fapt încercările demonilor de a ne depărta de această mântuitoare îndeletnicire, căci ei se tem de puterea dumnezeiască ascunsă tainic în psalmi. Unii credincioşi abandonează citirea Psaltirii tocmai din cauza aceasta. Se tem de ispitele care-i încolţesc. Părintele Cleopa de la Sihăstria ne îndemna în astfel de împrejurări să nu renunţăm, ci să ne zidim duhovniceşte cu mai mult post, smerenie şi rugăciune. Sfinţii Părinţi spun că Psaltirea, unită cu postul şi smerenia, este cea mai puternică armă împotriva diavolilor. Aşadar, ne învaţă părinţii duhovniceşti că la citirea Psaltirii trebuie să avem multă curăţie sufletească şi trupească, căci nu primează cantitatea (numărul de psalmi), ci calitatea, adică trăire intensă şi simţire profundă în smerenie.
Pentru cine se dau pomelnicele la Psaltire şi unde?
Tradiţia ne spune că putem pomeni la Psaltire pe toţi creştinii, dar cu prioritate pe acei care se luptă cu păcate grele, cu tulburări, nelinişti, ispitiţi de cel viclean. Pomelnicele pentru citirea la Psaltire se dau cu precădere la mănăstiri, acolo unde de obicei psalmii se citesc nu doar în cadrul slujbelor rânduite, ci şi în afara acestora. Sunt şi biserici de enorie unde se citeşte Psaltirea, mai ales în perioada Postului Mare şi, de aceea, credincioşii pot da pomelnice şi în acele sfinte lăcaşuri. Există o oarecare cutumă de a plăti pomelnice la Psaltire pentru vrăjmaşi. Reamintim aici că Biserica nu se roagă pentru răul nimănui, dimpotrivă, înalţă rugăciuni pentru îndreptarea, liniştirea, pacea chiar şi a duşmanilor. Deopotrivă să nu uităm că atunci când plătim un pomelnic, chiar şi la Psaltire, ne revine şi nouă datoria de a înmulţi rugăciunea, postul şi facerea de bine, pentru ca Dumnezeu să Se milostivească spre noi şi să ne împlinească dorinţele cele de folos pentru viaţa şi mântuirea noastră.
Ce spun Sfinţii Părinţi şi Părinţii Bisericii despre citirea Psaltirii?
Sfântul Ioan Gură de Aur: „Psaltirea este oglinda dreptei credinţe şi a privirii către Dumnezeu. Aceasta pentru păcate mustră, la calea dreptăţii aduce, spre lauda lui Dumnezeu deşteaptă, credinţă şi dragoste a avea în Dumnezeu învaţă, spre iubirea de aproapele şi îndeplinirea datoriilor îndeamnă”.
Sfântul Ioan Gura de Aur mai zice: ,,Mai bine să înceteze soarele din căldura sa, decât să înceteze citirea Psaltirii”.
Sfântul Vasile cel Mare: ’’Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare. Ea a fost scrisă de Duhul Sfânt pentru ca să găsim în ea, întocmai ca într-un spital sufletesc, la care să vină toți, doctoria potrivită pentru boala fiecăruia. Căci este scris : ” doctoria este aceea care va face să înceteze suferințele cele mari “.
Într-adevăr, altceva ne învață cărțile profeților, altceva cele istorice, altceva Legea și altceva îndemnurile date prin Proverbe. Cartea Psalmilor însă cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor în toate. Ea profetizează cele viitoare, însemnează fapte istorice, dă legi pentru viață, arata ce trebuie sa facem si, ca să spunem într-un singur cuvânt, este o adevărată comoară de învățături bune, punând la îndemâna fiecăruia, după sârguința lui, tot ceea ce îi este de folos. Ea vindecă rănile cele vechi ale sufletului și aduce cât se poate de grabnic însănătoșirea celui de curând rănit. Îngrijește de cel bolnav și păstrează întreg pe cel sănătos. În genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vieții omenești caută să se cuibărească în suflete, să fie îndepărtate, și la aceasta ajunge prin crearea îngrijită a unei stări sufletești pline de bucurie si de plăcere, care face ca in suflete să ia ființă cugetele cele înțelepte.
Astfel, fiindcă Duhul Sfânt știe ce greu este să fim îndrumați pe calea virtuții, din cauza că noi disprețuim viața cea înaltă, ca unii care suntem înclinați întotdeauna către plăcere, ce a făcut ? El a împreunat laolaltă cu dogmele plăcerea cântului, pentru ca, fără de știrea noastră, odată cu bucuria și frumusețea celor auzite să primim și folosul care rezultă din cuvintele pe care le auzim. De altfel tot asemenea fac si doctorii cei înțelepți atunci când au de dat bolnavilor doctorii amare: căci ei le amesteca mai întâi cu miere și numai după aceea le dau celor ce nu ar putea să le ia altfel. Deci, aceasta este cauza care a făcut ca să se ajungă si pentru noi la cântările acestea pline de armonie ale psalmilor, pentru ca cei care-i vor citi să creadă că fac cântări, iar in realitate să-și cultive sufletele. Căci adevărul este ca niciodată cineva nu a ieșit din biserică păstrând cu ușurință în minte cuvintele apostolice sau profetice, fie ele oricât de simple, in timp ce cuvintele psalmilor le cântă toți credincioșii si nu arareori s-a întâmplat ca cei care din cauza mâniei arătau întocmai ca fiarele sălbatice, de îndată ce au început să cânte vreun psalm, la un loc cu alții, să se întoarcă apoi de acolo cu sălbăticia din suflet îmblânzită, datorită cântecului.
Părintele Paisie Olaru spune: “Diavolii se tem de psalmi pentru că, cine se roagă cu psalmi, îi arde pe diavoli ca si cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu acestea părinții de demult făceau minuni și alungau duhurile rele din oameni. Iar dacă unii nu citesc Psaltirea pentru că se tem de ispite, aceștia sunt creștini fricoși, care vor să iasă la luptă cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, diavolul ne dezarmează și ne ia prizonieri, adică ne face robi ai păcatelor, spre osândă. Psaltirea unita cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, sfinții izgoneau diavolii din lume si coborau pe îngeri pe pământ. Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei. (…) Psaltirea unită cu postul si cu smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor.”
Starețul Varsanufie de la Optina despre puterea Psaltirii: ’’Îmi scrie un intelectual foarte tulburat: „Mă simt foarte rău. Cele dinafară toate îmi merg bine. Familia mea este unită în dragoste. Femeia mea este bună. Răul este că nu am pe nimeni căruia să îmi deschid inima. De aceea sunt mereu obosit sufletește. Femeia mea nu mă înțelege. Copiii sunt mici. Ce-mi rămâne de făcut? Cum să mă eliberez de această durere sufleteasca?” I-am răspuns sfătuindu-l să citească Psaltirea. Acolo, la Psalmul 93 va afla cuvintele: „Doamne, când s-au înmulțit durerile în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu”. „Stăruie asupra acestui stih şi citeşte mereu toată Psaltirea. Şi cred că Domnul te va ușura”. A trecut puțin timp şi am primit o scrisoare de la el. „Am făcut ascultare. Am început să citesc Psaltirea. Dar nu înțeleg nimic.” I-am răspuns: „Starețul Ambrozie a dat următorul răspuns într-o împrejurare asemănătoare: „Tu nu înțelegi, dar diavolii o înțeleg foarte bine şi fug departe de tine. Citeşte-o.” Şi deși acum nu o înțelegi însă încet-încet vei începe să o înțelegi. Eu nu știu ce se va întâmpla, dar îți repet: citeşte Psaltirea în fiecare zi câte puțin. Şi Domnul nu te va lăsa, ci va veni cu mila Sa, te va ajuta şi te va mângâia; pentru totdeauna. Amin”.
Când Psaltirea este folosită și în canonul personal de rugăciune, este bine ca să se facă citirea Psaltirii cu binecuvântarea preotului duhovnic.
